| idnedelcu | Data: Miercuri, 2012-09-19, 11:26 AM | Mesaj # 1 |
|
Lieutenant colonel
Grup: Administratori
Mesaje: 120
Status: Offline
| Omidă uriaşă strivită între nori,
Vărgată cu cenuşă, cu aur şi cu sânge,
Lumina se târăşte spre margine de zări
Şi în gogoaşa nopţii tot mai adânc se strânge.
S-a-nchis grădina serii cu porţi de abanos,
Dar mâine răsări-va din celălalt colţ al vieţii
Un flutur ce va umple, învoalt şi luminos,
Cu aripile albe tot cerul dimineţii.
(Vasile Voiculescu - Metamorfoză
În această poezie, autorul descrie momentul înserării şi îşi exprimă gândurile şi sentimentele legate de acesta. Sunt două strofe. Continuarea aici.
|
| |
| |
