idnedelcu | Data: Miercuri, 2012-09-19, 11:26 AM | Mesaj # 1 |
Lieutenant colonel
Grup: Administratori
Mesaje: 120
Status: Offline
| Omidă uriaşă strivită între nori, Vărgată cu cenuşă, cu aur şi cu sânge, Lumina se târăşte spre margine de zări Şi în gogoaşa nopţii tot mai adânc se strânge.
S-a-nchis grădina serii cu porţi de abanos, Dar mâine răsări-va din celălalt colţ al vieţii Un flutur ce va umple, învoalt şi luminos, Cu aripile albe tot cerul dimineţii.
(Vasile Voiculescu - Metamorfoză
În această poezie, autorul descrie momentul înserării şi îşi exprimă gândurile şi sentimentele legate de acesta. Sunt două strofe. Continuarea aici.
|
|
| |